neoplazie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEOPLAZÍE, neoplazii, s. f. (
Med.) Proces patologic de formare a unui țesut nou, tumoral, prin înmulțirea exagerată a celulelor și uneori prin modificarea structurii caracteristice a țesutului din care a luat naștere. ♦ Cancer. [
Pr.:
ne-o-] – Din
fr. néoplasie.neoplazie (Dicționar de neologisme, 1986)NEOPLAZÍE s.f. Formare a unui țesut nou, a unei tumori; neoplasm. [Gen.
-iei. / < fr.
néoplasie, cf. gr.
neos – nou,
plasis – formare].
neoplazie (Marele dicționar de neologisme, 2000)NEOPLAZÍE s. f. proces patologic de formare a unui țesut nou tumoral; neoformație (1). (< fr.
néoplasie)
neoplazie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NEOPLAZÍE (‹
fr.; {s}
neo- +
gr. plasis „formare”)
s. f. Proces patologic de formare a unui țesut nou, tumoral, printr-o înmulțire celulară exagerată care alterează structura normală a țesutului originar. Poate fi benignă sau malignă (canceroasă). În mod curent, prin
n. se înțelege
cancer (neoplasm).neoplazie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neoplazíe (ne-o-pla-) s. f.,
art. neoplazía, g.-d. art. neoplazíei; pl. neoplazíi, art. neoplazíile