neoplatonician (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEOPLATONICIÁN, -Ă, neoplatonicieni, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Neoplatonic (
1).
2. Adj. Neoplatonic (
2). [
Pr.:
ne-o-pla-to-ni-ci-an] – Din
fr. néo-platonicien.neoplatonician (Dicționar de neologisme, 1986)NEOPLATONICIÁN, -Ă adj. Referitor la neoplatonism. //
s.m. și f. Adept al neoplatonismului; neoplatonic. [Pron.
-ci-an, pl.
-ieni, -iene. / cf. fr.
néo-platonicien].
neoplatonician (Marele dicționar de neologisme, 2000)NEOPLATONICIÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al neoplatonismului; neoplatonic. (< fr.
néo-platonicien)
neoplatonician (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neoplatonicián (ne-o-pla-, -
ci-an) adj. m.,
s. m.,
pl. neoplatoniciéni (-ci-eni); adj. f.,
s. f. neoplatoniciánă, pl. neoplatoniciéne