neopozitivism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEOPOZITIVÍSM s. n. Curent filozofic contemporan care acordă o atenție deosebită cunoașterii raționale și logicii, precum și analizei logice a limbajului științei. [
Pr.:
ne-o-] – Din
fr. néo-positivisme.neopozitivism (Dicționar de neologisme, 1986)NEOPOZITIVÍSM s.n. Curent filozofic contemporan care acordă o atenție deosebită cunoașterii raționale și logicii (pe care le interpretează însă, adesea, în spirit convenționalist, subiectivist), precum și analizei logice a limbajului științei. [Cf. fr.
néo-positivisme].
neopozitivism (Marele dicționar de neologisme, 2000)NEOPOZITIVÍSM s. n. curent filozofic contemporan care acordă o atenție deosebită cunoașterii raționale și logicii, precum și analizei logice a limbajului științei. (< fr.
néopositivisme)
neopozitivism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neopozitivísm (ne-o-) s. n.