neoplatonism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEOPLATONÍSM s. n. Doctrină filozofică din
sec. III-VI ai cărei adepți reluau filozofia lui Platon, încercând s-o concilieze cu concepțiile mistice-religioase din Orient. [
Pr.:
ne-o-] – Din
fr. néo-platonisme.neoplatonism (Dicționar de neologisme, 1986)NEOPLATONÍSM s.n. Curent filozofic mistic reacționar, apărut în epoca elenistică și ajuns la apogeu în epoca de decădere a Imperiului roman, care proclamă ideea creării lumii prin „emanația” din divinitate și pe aceea a cunoașterii prin extaz mistic. [Cf. fr.
néo-platonisme].
neoplatonism (Marele dicționar de neologisme, 2000)NEOPLATONÍSM s. n. doctrină filozofică care, reunind într-o viziune originală idealismul platonician cu idei pitagoreice, stoice și cu misticismul oriental, proclamă ideea creării lumii prin „emanația” din divinitate și pe aceea a cunoașterii prin extaz mistic. (< fr.
néo-platonisme)
neoplatonism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NEOPLATONÍSM (‹
fr. {i})
s. n. Reformulare a filozofiei lui
Platon prin introducerea unor elemente din aristotelism, stoicism și neopitagorism și în strânsă legătură cu preocupările religioase ale vremii; inițiat de Plotin în termenii emanației, continuat de Iamblichos, cu accentul pe teurgie și magia rituală,
n. a fost dezvoltat apoi, pe de o parte, în direcția teologică, dar nu creștină, prin Școala din Atena, îndeosebi în opera lui Proclos, iar pe de altă parte, în formă creștină, prin Școala din Alexandria, cel mai evident de Boethius; combinarea fermă cu creștinismul au realizat-o Augustin, el însuși neoplatonician înainte de convertire, și Dionisie Pseudo-Areopagitul. Până în 1250,
n. a constituit filozofia dominantă în Europa, influența sa prelungindu-se apoi până în
sec. 19 inclusiv.
neoplatonism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neoplatonísm (ne-o-pla-) s. n.neoplatonism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neoplatonism n. sistemă filozofică, amestec de doctrinele lui Platon cu misticismul oriental.