neoplatonic - explicat in DEX

neoplatonic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NEOPLATÓNIC, -Ă, neoplatonici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoplatonismului; neoplatonician (1). 2. Adj. Care ține de neoplatonism, privitor la neoplatonism; neoplatonician (2). [Pr.: ne-o-] – Neoplaton[ism] + suf. -ic. Cf. it. neoplatonico.

neoplatonic (Dicționar de neologisme, 1986)
NEOPLATÓNIC, -Ă adj., s.m. și f. Neoplatonician. [Cf. fr. néo-platonique].

neoplatonic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
NEOPLATÓNIC, -Ă adj., s. m. f. neoplatonician. (< fr. néo-platonique)

neoplatonic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
neoplatónic (ne-o-pla-) adj. m., s. m., pl. neoplatónici; adj. f., s. f. neoplatónică, pl. neoplatónice

neoplatonic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
neoplatonic a. ce ține de neoplatonism.