neologism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEOLOGÍSM, neologisme, s. n. Cuvânt împrumutat de curând din altă limbă sau creat recent într-o limbă prin mijloace proprii. [
Pr.:
ne-o-] – Din
fr. néologisme.neologism (Dicționar de neologisme, 1986)NEOLOGÍSM s.n. (
Lingv.) Cuvânt nou împrumutat dintr-o limbă străină sau creat prin mijloace proprii în limba respectivă; (
p. restr.) împrumut lexical recent. [< fr.
néologisme, cf. gr.
neos – nou,
logos – cuvânt].
neologism (Marele dicționar de neologisme, 2000)NEOLOGÍSM s. n. cuvânt nou, împrumutat dintr-o limbă străină sau creat prin mijloace proprii în limba respectivă; (p. restr.) împrumut lexical recent. *accepție nouă a unui cuvânt. (< fr.
néologisme)
neologism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neologísm (ne-o-) s. n.,
pl. neologísmeneologism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neologism n. vorbă nouă. Neologismele sunt indispensabile, când denotă un obiect necunoscut, o nouă invențiune, o idee necesară sau o nuanță a cugetării; ele sunt superflue, când servesc pur și simplu a înlocui momentan un termen indigen (tendența modei trecătoare sau a presei periodice): astfel sunt numeroasele franțuzisme cari abundă în ziare și în conversațiunea banală. O categorie specială o formează
mahalagismele (v. această vorbă).