neologist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEOLOGÍST, neologiști, s. m. (
Înv.) Neolog. [
Pr.:
ne-o-] – Din
fr. néologiste.neologist (Dicționar de neologisme, 1986)NEOLOGÍST, -Ă s.m. și f. Cel care folosește frecvent neologisme; neolog. [Cf. fr.
néologiste, it.
neologista].
neologist (Marele dicționar de neologisme, 2000)NEOLOGÍST, -Ă s. m. f. (rar) cel care folosește frecvent neologisme; neolog. (< fr.
néologiste, it.
neologista)
neologist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neologíst (
înv.)
(ne-o-) s. m.,
pl. neologíști