neobișnuință - explicat in DEX

neobișnuință (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NEOBIȘNUÍNȚĂ s. f. (Rar) Faptul de a nu fi obișnuit cu ceva; lipsă de obișnuință. [Pr.: ne-o-] – Ne- + obișnuință.

neobișnuință (Dicționaru limbii românești, 1939)
neobișnuínță (eo 2 sil.) f., pl. e. Lipsă de obișnuință.

neobișnuință (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
neobișnuínță (ne-o-) s. f., g.-d. art. neobișnuínței

neobișnuință (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
neobișnuință f. lipsă de deprindere.