neobișnuit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEOBIȘNUÍT, -Ă, neobișnuiți, -te, adj. Care iese din comun, care are un caracter aparte, unic;
p. ext. extraordinar. ♦ Straniu, bizar, curios, ciudat. [
Pr.:
ne-o-] –
Ne- +
obișnuit.