neobaroc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEOBARÓC s. n. Curent și stil artistic (manifestate îndeosebi la începutul
sec. XIX) care încearcă să reînvie barocul. [
Pr.:
ne-o-] – Din
engl. neobaroque.neobaroc (Dicționar de neologisme, 1986)NEOBARÓC, -Ă adj. (
Arte) Care aparține unui stil succesor barocului. ◊
Stil neobaroc (și
s.n.) = stil bombastic caracteristic orașelor mari din ultimele decenii ale sec. XIX. [Cf. germ.
Neubarock].
neobaroc (Marele dicționar de neologisme, 2000)NEOBARÓC, -Ă I.
adj. care aparține unui stil succesor barocului. II. s. n. curent și stil artistic de la începutul sec. XIX, care încearcă să reînvie barocul. (< fr.
néobaroque)
neobaroc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*neobaróc1 (ne-o-) adj. m.,
pl. neobaróci; f. neobarócă, pl. neobaróceneobaroc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*neobaróc2 (ne-o-) s. n.