neobișnuit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEOBIȘNUÍT, -Ă, neobișnuiți, -te, adj. Care iese din comun, care are un caracter aparte, unic;
p. ext. extraordinar. ♦ Straniu, bizar, curios, ciudat. [
Pr.:
ne-o-] –
Ne- +
obișnuit.neobișnuit (Dicționaru limbii românești, 1939)neobișnuít, -ă (
eo 2 sil.) adj. Nedeprins, neînvățat, care nu e obișnuit. Inuzitat. Adv.
Neobișnuit de agitat.neobișnuit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neobișnuít (ne-o-) adj. m.,
pl. neobișnuíți; f. neobișnuítă, pl. neobișnuíteneobișnuit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neobișnuit a.
1. care nu se obișnuește;
2. care nu se întrebuințează.