nenorocos - explicat in DEX

nenorocos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NENOROCÓS, -OÁSĂ, nenorocoși, -oase, adj. Care nu are noroc, care nu are succes în ceea ce întreprinde, ghinionist, păgubaș; p. ext. care aduce nenorocire (2), nefast. – Ne- + norocos.

nenorocos (Dicționaru limbii românești, 1939)
nenorocós, -oásă adj. Care n’are noroc, nu reușește.

nenorocos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
nenorocós adj. m., pl. nenorocóși; f. neno­rocoásă, pl. nenorocoáse

nenorocos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
nenorocos a. care n´are noroc.