neo (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEO- Element de compunere care înseamnă „nou”, „recent” și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. [
Pr.:
ne-o] – Din
fr. néo-.neo (Dicționar de neologisme, 1986)NEO s.n. (
Med.) Prescurtare criptică și eufemistică de la neoplasm, de la neosalvarsan. [Cf.
neoplasm, neosalvarsan].
neo (Dicționar de neologisme, 1986)NEO- Element prim de compunere savantă însemnând „nou”, „recent”, „modern”. [Pron.
ne-o-. / < fr.
néo-, it.
neo-, cf. gr.
neos – nou].
neo (Marele dicționar de neologisme, 2000)NEO- elem. „nou”, „recent”. (< fr.
néo-, cf.
gr. neos)
neo (Dicționaru limbii românești, 1939)* néo- (
eo 2 sil.), prefix care înseamnă „noŭ” și care vine din vgr.
néos.neo (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ne-o1 pr. +
vb. aux. (ne-o veni)neo (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ne-o2 pr. +
pr. (ne-o dă)