nemaipomenit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEMAIPOMENÍT, -Ă, nemaipomeniți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care sau cum nu s-a mai pomenit (de nimeni, niciodată);
p. ext. nemaiauzit; formidabil, extraordinar. –
Ne- +
mai1 +
pomenit.nemaipomenit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nemaipomenít adj. m.,
pl. nemaipomeníți; f. nemaipomenítă, pl. nemaipomeníte