nemaiîntâlnit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEMAIÎNTÂLNÍT, -Ă, nemaiîntâlniți, -te, adj. Care nu a mai fost întâlnit, cunoscut sau auzit de nimeni niciodată;
p. ext. extraordinar. [
Pr.:
-mai-în- ] –
Ne- +
mai1 +
întâlnit.