nemaicunoscut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEMAICUNOSCÚT, -Ă, nemaicunoscuți, -te, adj. (Rar) Care nu a mai fost cunoscut, întâlnit de nimeni, niciodată;
p. ext. extraordinar. –
Ne- +
mai1 +
cunoscut.nemaicunoscut (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nemaicunoscút adj. m.,
pl. nemaicunoscúți; f. nemaicunoscútă, pl. nemaicunoscúte