nemaiauzit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEMAIAUZÍT, -Ă, nemaiauziți, -te, adj. Care este atât de ieșit din comun încât nimeni nu a auzit până acum de ceva asemănător; nemaipomenit. [
Pr.:
-mai-a-u-] –
Ne- +
mai1 +
auzit.nemaiauzit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!nemaiauzít (-ma-ia-u-/-mai-a-) adj. m.,
pl. nemaiauzíți; f. nemaiauzítă, pl. nemaiauzíte