neferici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEFERICÍ, nefericesc, vb. IV.
Tranz. (Rar) A aduce cuiva nefericire. – Din
nefericit (derivat regresiv).
neferici (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nefericí (a ~) vb.,
ind. prez. 1 sg și 3
pl. nefericésc, imperf. 3
sg. nefericeá; conj. prez. 3
să nefericeáscă