necăji (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NECĂJÍ, necăjesc, vb. IV.
1. Tranz. A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău; a mânia, a amărî, a supăra. ♦ A sâcâi, a tachina pe cineva; a agasa, a plictisi. ♦
Refl. A se enerva, a se mânia.
2. Refl. A depune eforturi (mări) pentru realizarea unui scop; a-și da osteneala, a se trudi; a se căzni. [
Var.: (
reg.)
năcăjí vb. IV] – Din necaz.
Cf. sl. nakazati.necăji (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)necăjí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. necăjésc, imperf. 3
sg. necăjeá; conj. prez. 3
să necăjeáscănecăjì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)necăjì v. a (se) supăra foarte. [Slav. NAKAZITI, a pedepsi, a aviza].