necuviincios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NECUVIINCIÓS, -OÁSĂ, necuviincioși, -oase, adj. Care este lipsit de bună-cuviință de respect, de politețe; care nu este cuviincios; obraznic. –
Ne- +
cuviincios.necuviincios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)necuviinciós (-vi-in-) adj. m.,
pl. necuviincióși; f. necuviincioásă, pl. necuviincioásenecuviincios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)necuviincios a. contrar bunei-cuviințe.
necuviincĭos (Dicționaru limbii românești, 1939)necuviincĭós, -oásă adj. Fără cuviință, obraznic, mojic. Obscen. Adv.
S’a purtat necuviincĭos.