necurmat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NECURMÁT, -Ă, necurmați, -te, adj.,
adv. (
Pop.) (Care se întâmplă, are loc etc.) necontenit, neîncetat, continuu. –
Ne- +
curmat.necurmat (Dicționaru limbii românești, 1939)necurmát, -ă adj. (d.
curm). Neîntrerupt, continuŭ. Adv. Mereŭ, necúntin:
plouă necurmat.necurmat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)necurmát (
pop.)
adj. m.,
pl. necurmáți; f. necurmátă, pl. necurmátenecurmat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)necurmat a. și adv. neîntrerupt. [V.
curmà].