nechezătură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) NECHEZĂTÚRĂ,nechezături, s. f. (Rar) Nechezat2. – Necheza + suf. -ătură.
nechezătură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) nechezătúră (rar) s. f., g.-d. art. nechezătúrii; pl. nechezătúri