nechemat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NECHEMÁT, -Ă, nechemați, -te, adj.,
s. m. și
f. 1. Care nu a fost chemat, poftit, invitat (undeva); care nu este dorit (undeva).
2. Adj.,
s. m. și
f. (Cel) care nu este indicat, îndreptățit (să spună sau să facă ceva); nepriceput, incompetent, ignorant. –
Ne- +
chemat.nechemat (Dicționaru limbii românești, 1939)nechemát, -ă adj. Lipsit de chemare, fără entuziazm, fără autoritate saŭ fără competență:
la politică se îndeasă toțĭ nechemațiĭ.nechemat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nechemát adj. m.,
s. m.,
pl. nechemáți; adj. f.,
s. f. nechemátă, pl. nechemáte