nechezat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NECHEZÁT1 adv. (Rar; în
expr.)
A râde nechezat = a râde într-un mod asemănător cu nechezatul
2. –
V. necheza.nechezat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NECHEZÁT2, nechezaturi, s. n. Faptul de
a necheza; strigăt caracteristic al calului; nechezătură, nechez, nechezare. –
V. necheza.nechezat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nechezát1 (rar)
adv.nechezat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nechezát2 s. n.,
pl. nechezáturi