necheza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NECHEZÁ, pers. 3
nechează, vb. I.
Intranz. 1. (Despre cai; la
pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei; a râncheza.
2. (Despre oameni;
ir. sau
depr.) A râde într-un fel asemănător cu nechezatul
2. –
Cf. râncheza.necheza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nechezá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
necheázănechezà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nechezà v. a striga, vorbind de cai. [Cf. abruțez
annichià, a necheza: onomatopee].