necesita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NECESITÁ, pers. 3
necésită, vb. I.
Tranz. (Rar) A cere (în mod imperios), a reclama (ceva necesar), a pretinde, a impune.
Problema necesită o analiză specială. – Din
fr. nécessiter.necesita (Dicționar de neologisme, 1986)NECESITÁ vb. I. tr. A cere, a impune, a reclama ceva ca absolut necesar. [P.i. 3
-tă. / < fr.
nécessiter, it.
necessitare].
necesita (Marele dicționar de neologisme, 2000)NECESITÁ vb. tr. a impune, a reclama ca absolut necesar. (< fr.
nécessiter)
necesita (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)necesitá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
necésitănecesità (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)necesità v. a face necesar.