necăjicios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NECĂJICIÓS, -OÁSĂ, necăjicioși, -oase, adj. (
Înv. și
reg.) Care se necăjește ușor; supărăcios, irascibil. –
Necăji +
suf. -cios.necăjicios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)necăjiciós (
înv.,
reg.)
adj. m.,
pl. necăjicióși; f. necăjicioásă, pl. necăjicioásenecăjicios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)necăjicios a. care se necăjește.
necăjicĭos (Dicționaru limbii românești, 1939)necăjicĭós, -oásă adj. (d.
necăjesc).
Vest. Supărăcĭos.