neascultător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEASCULTĂTÓR, -OÁRE, neascultători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu ascultă (de cineva sau de ceva), care nu se supune;
p. ext. rău, obraznic. [
Pr.:
ne-as-] –
Ne- +
ascultător.neascultător (Dicționaru limbii românești, 1939)neascultătór, -oáre adj. (
ea dift.) Nesupus, neînțelegător, rebel, recalcitrant.
neascultător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neascultătór (ne-as-) adj. m.,
pl. neascultătóri; f. sg. și
pl. neascultătoáreneascultător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neascultător a. nesupus.