nearticulat - explicat in DEX

nearticulat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NEARTICULÁT, -Ă, nearticulați, -te, adj. 1. (Fon.; despre sunete) Care nu este articulat; (despre cuvinte) pronunțat neclar, îngăimat. 2. (Gram.) Care nu este însoțit de articol (hotărât); în care cuvintele nu sunt însoțite de articol (hotărât). 3. (Fiziol.) Care nu este format din articulații, care nu are articulații. [Pr.: ne-ar-] – Ne- + articulat.

nearticulat (Dicționar de neologisme, 1986)
NEARTICULÁT, -Ă adj. 1. (Fon.; despre sunete) Care nu este articulat; (despre cuvinte) pronunțat neclar. 2. (Gram.) Care nu este determinat de un articol (hotărât). 3. Care nu este format din articulații. [< ne- + articulat].

nearticulat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
NEARTICULÁT, -Ă adj. 1. (fon.; despre sunete) care nu este articulat; (despre cuvinte) pronunțat neclar. 2. (gram.) care nu este determinat de un articol (hotărât). 3. care nu este format din articulații. (< ne- + articulat)

nearticulat (Dicționaru limbii românești, 1939)
* nearticulát, -ă (ea 2 sil.) adj. Care nu e articulat saŭ n’are articulațiunĭ: strigăt nearticulat (ca al animalelor), animal nearticulat. Gram. Fără articul, ca: om, casă față de omu, casa.

nearticulat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
nearticulát (ne-ar-) adj. m., pl. nearticuláți; f. nearticulátă, pl. nearticuláte

nearticulat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
nearticulat a. 1. care nu e articulat: strigăt nearticulat; 2. lipsit de articulațiuni: animale nearticulate; 3. Gram. fără articol: vorbă nearticulată.