neascultare - explicat in DEX

neascultare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NEASCULTÁRE s. f. Act de nesupunere, lipsă de ascultare, indisciplină; încălcare a unei porunci. [Pr.: ne-as-] – Ne- + ascultare.

neascultare (Dicționaru limbii românești, 1939)
neascultáre (ea 2 sil.) f. Nesupunere, insubordinațiune.

neascultare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
neascultáre (ne-as-) s. f., g.-d. art. neascultắrii

neascultare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
neascultare f. nesupunere, insubordinațiune.