narodnicist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NARODNICÍST, -Ă, narodniciști, -ste, adj. Narodnic (
1). –
Narodnic +
suf. -ist.narodnicist (Dicționar de neologisme, 1986)NARODNICÍST, -Ă adj. Narodnic. [<
narodnic +
-ist].
narodnicist (Marele dicționar de neologisme, 2000)NARODNICÍST, -Ă adj. narodnic. (< narodnic + -ist)
narodnicist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)narodnicíst adj. m.,
pl. narodnicíști; f. narodnicístă, pl. narodnicíste