narodnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NARÓDNIC, -Ă, narodnici, -ce, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care aparține narodnicismului, privitor la narodnicism; narodnicist.
2. S. m. și
f. Adept al narodnicismului. – Din
rus. narodnik.narodnic (Dicționar de neologisme, 1986)NARÓDNIC, -Ă adj. Referitor la narodnicism, propriu narodnicismului; narodnicist. //
s.m. și f. Adept al narodnicismului. [< rus.
narodnik <
narod – popor].
narodnic (Marele dicționar de neologisme, 2000)NARÓDNIC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al narodnicismului; narodnicist. (< rus.
narodnik)
narodnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)naródnic adj. m.,
s. m.,
pl. naródnici; adj. f.,
s. f. naródnică, pl. naródnice