narodnicism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NARODNICÍSM s. n. Mișcare social-politică din Rusia în a doua jumătate a
sec. XIX, care susținea că principala forță revoluționară este țărănimea și intelectualitatea, și care acorda personalităților, eroilor rolul de creatori ai istoriei. –
Narodnic +
suf. -ism.narodnicism (Dicționar de neologisme, 1986)NARODNICÍSM s.n. Mișcare social-politică în Rusia, din a doua jumătate a sec. XIX, care vedea în țărănime și în intelectualitate singurele forțe revoluționare. [<
narodnic +
-ism, cf. rus.
narodnicestvo <
narod – popor].
narodnicism (Marele dicționar de neologisme, 2000)NARODNICÍSM s. n. mișcare social-politică în Rusia din a doua jumătate a sec. XIX, care, subapreciind dezvoltarea și rolul clasei muncitoare, vedea în țărănime și în intelectualitate singurele forțe revoluționare. (după rus.
narodnicestvo)
narodnicism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NARODNICÍSM (‹
narodnic)
s. n. Mișcare social-politică a intelectualității în Rusia, din a doua jumătate a
sec. 19, care socotea țărănimea ca fiind forța socială capabilă să răstoarne țarismul și să instaureze socialismul, pe calea dezvoltării obștii țărănești;
n. acorda personalităților, eroilor, rolul de creatori ai istoriei și preconiza tactica terorii individuale. Fondatorii mișcării: A.I. Herzen și N.G. Cernîșevski. Ideologi:M.A. Bakunin și P.R. Lavrov.
narodnicism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)narodnicísm s. n.