tehui (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tehúi (-ie), adj. – (
Mold.) Nebun, lunatic, smintit. –
Var. tăhui, terhui, căhui, chiahui, năhui. Creație expresivă puțin clară. –
Der. tehuială, s. f. (nebuinie, țicneală);
tehui, vb. (a zăpăci, a prosti).