nahlap (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NAHLÁP, nahlapi, s. m. (
Reg.) Val sau vârtej (mare) făcut de o apă curgătoare. –
Et. nec.nahlap (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)nahláp (nahlápi), s. m. – Tălăzuire, contracurent. Origine suspectă. Pare legat de
sl. chlapati „a face valuri mici” (Tiktin) sau mai curînd
var. a lui
năvrap.nahlap (Dicționaru limbii românești, 1939)nahláp și
năhláp m. (aspect ung. Cp. și cu vsl.
hlapati, a pleoscăi).
Mold. nord. Pl. Val mare:
nahlapiĭ Bistrițeĭ. – În Suc. (rev. I. Crg. 13, 151)
nahlap, bulgăre mare de pămînt saŭ de omăt. În Bc. (rev. I. Crg. 6, 315),
nahlab (probabil, neutru), lucru mare și uricĭos. În Meh. (Boc.)
năslapĭ, valurĭ de apă. Vechĭ și
nădlabĭ.nahlap (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nahláp (
reg.)
(na-hlap) s. m.,
pl. nahlápinahlap (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nahlap n. Mold. vârtej de apă curgătoare. [Origină necunoscută].