nadișancă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NADIȘÁNCĂ s. f. v. nadiceancă.nadișancă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)nadișáncă (-énci), s. f. – Cabrioletă. –
Var. natișancă, nădășancă, nadiceancă, (
Bucov.)
naiticeancă. Rut. najtičanka (Bogrea,
Dacor., IV, 835), din
Neu-Titschein, oraș din Moravia. În
Mold.nadișancă (Dicționaru limbii românești, 1939)nadișáncă f. pl.
e saŭ
nadișăncĭ (după Tkt., d. orașu
Neu-Titschein din Moravia, de unde rut. *
naĭtĭčánka. Cp. și cu rom.
dicean).
Est. Brișcă, trăsurică c’un cal. – Și
natișancă și
nădășancă; nadiceancă și (Bucov.)
naĭticeancă, pl.
ence.