nadă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)nádă (náde), s. f. –
1. Momeală, hrană pentru animale. –
2. Atracție, imbold, stimulent. –
3. Adaos, adăugare. –
4. Coc artificial. –
5. Legătură, pretext. –
Var. (
pl.)
năzi. Sl. *
nada, cf. sl. prinada „înnăditură”,
prinaditi „a înnădi”,
bg. nadam „a lungi”,
sb. nada „așteptare” (Miklosich,
Slaw. Elem., 31).
Der. din
mag. nád (Gáldi,
Dict., 147) este și ea posibilă. DAR,
s.v. înnădi face din
nadă două cuvinte diferite.
Der. (î)nădi, vb. (a adăuga; a alungi;
refl., a răspunde la apel;
refl., a fi atras, sedus;
refl., a se obișnui, a se vicia);
(î)nnăditură, s. f. (adaos).