nadir (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NADÍR s. n. (
Astron.) Punct de pe bolta cerească, opus zenitului, situat la intersecția verticalei locului la care ne referim cu emisfera cerească inferioară. – Din
fr. nadir.nadir (Dicționar de neologisme, 1986)NADÍR s.n. Punct de pe bolta cerească diametral opus zenitului, situat la intersecția verticalei unui punct de observație cu suprafața bolții cerești din emisfera opusă. [< fr.
nadir, cf. ar.
nadir – opus].
nadir (Marele dicționar de neologisme, 2000)NADÍR s. n. punct diametral opus zenitului, la intersecția verticalei locului cu bolta cerească din emisfera opusă. (< fr.
nadir)
nadir (Dicționaru limbii românești, 1939)* nadír n., pl.
urĭ (fr.
nadir d. ar.
nadhir, apus).
Astr. Punctu ceruluĭ care e direct supt picĭoarele noastre, în opoz. cu
zenit.nadir (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nadír s. n.nadir (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nadir n.
Astr. punctul cerului care este direct sub picioarele noastre [opus zenitului].