nadiceancă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NADICEÁNCĂ, nadicence, s. f. (
Reg.) Trăsură mică și ușoară, neacoperită; brișcă. [
Var.:
nadișáncă s. f.] – Din
ucr. naĩtyčanka.nadiceancă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nadiceáncă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. nadicéncei; pl. nadicéncenadiceancă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nadiceancă f. Mold. un fel de trăsură. [Lit. brișcă de Neutitschein, oraș în Moravia].