muzică (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)múzică (múzici), s. f. –
1. Creație artistică cu ajutorul sunetelor. –
2. Muzicuță, armonică. –
3. (
Arg.) Gură, plisc. –
Mr. muzica. Fr. musique, și în
mr. din
it. musica, cf. tc.,
bg. muzika. Este dubletul lui
musichie, s. f. (muzică; muzică gregoriană),
înv., din mgr. μουσιϰή (Gáldi 212),
cf. sl. musikija. Ortografia
musică (și
der.) este
înv. –
Der. muzic, s. m. (
înv., muzician), din
it. musico; muzical, adj., din
fr. musical; muzicant, s. m., din
germ. Musikant; muzicesc, adj. (
înv., muzical);
muzicuță, s. f. (armonică;
Arg., gură).