muzicant - explicat in DEX

muzicant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MUZICÁNT, -Ă, muzicanți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care cântă la un instrument muzical. 2. (Înv.) Persoană care cunoaște, se ocupă cu muzica, are aptitudini pentru muzică; p. ext. compozitor. – Din it. musicante, germ. Musikant.

muzicant (Dicționar de neologisme, 1986)
MUZICÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care cântă la un instrument muzical. [Cf. it. musicante, germ. Musikant].

muzicant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MUZICÁNT, -Ă s. m. f. cel care cântă la un instrument muzical ca profesionist. (< it. musicante, germ. Musikant)

muzicant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*muzicánt, -ă s. (it. musicante, d. musicare, a face muzică, a cînta). Care știe muzica, care compune saŭ execută cîntece: Verdi a fost un mare muzicant. Cîntăreț simplu de stradă.

muzicant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
muzicánt s. m., pl. muzicánți

muzicant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
muzicant m. 1. cel ce știe muzica; 2. cel ce compune sau execută bucăți de muzică.