mutat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUTÁT, mutaturi, s. n. Mutare. –
V. muta.mutat (Dicționaru limbii românești, 1939)mutát m.
Vechĭ. Om mutat (venetic). S. n., pl.
urĭ. Sălaș, așezămînt.
Azĭ. Acțiunea de a saŭ de a te muta.
mutat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mutát s. n.,
pl. mutáturimutat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mutat n. acțiunea de a se muta.