mutant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUTÁNT, mutanți, s. m. (
Biol.) Individ care provine dintr-o mutație (
2). – Din
fr. mutant.mutant (Dicționar de neologisme, 1986)MUTÁNT s.m. Individ care provine dintr-o mutație (
2). [< fr.
mutant].
mutant (Marele dicționar de neologisme, 2000)MUTÁNT s. m. genă care a suferit o mutație; organism care poartă o mutație (3). (< fr.
mutant)
mutant (Dicționar de argou al limbii române, 2007)mutant, -ă, mutanți, -te s. m., s. f. (iron.) 1. (persoană) proastă / stupidă.
2. persoană cu un comportament ciudat.
3. persoană neadaptată într-o colectivitate.
mutant (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MUTÁNT (‹
fr.)
s. m. 1. Individ cu caractere transmisibile, diferite de cele ale formei parentale.
2. (
MITOL.) Personaj fabulos (zeu, vrăjitor, animal etc.) care avea capacitatea de a se metamorfoza într-o altă ființă, plantă, fenomen al naturii etc.
mutant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mutánt s. m.,
pl. mutánți