mutare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUTÁRE, mutări, s. f. 1. Acțiunea de
a (se) muta și rezultatul ei; mutat.
2. (
Spec.) Deplasare a pieselor făcută alternativ de adversari în cursul unei partide de șah. –
V. muta.mutare (Dicționaru limbii românești, 1939)mutáre f., pl.
ărĭ. Acțiunea de a saŭ de a te muta. Locu unde pășunează berbeciĭ (Suc.).
mutare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mutáre s. f.,
g.-d. art. mutắrii; pl. mutắri