mutație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUTÁȚIE, mutații, s. f. 1. Schimbare de domiciliu sau de sediu; îndeplinire a formelor legale în legătură cu mutarea dintr-o locuință sau dintr-o localitate în altă; viză de mutare. ♦ Înregistrare a unei schimbări intervenite în statutul personal sau de serviciu al unei persoane sau în situația militară a cuiva.
2. Prefacere, transformare, schimbare, modificare (radicală). ♦
Spec. (
Biol.) Apariție bruscă a unui caracter genetic nou, care reflectă o modificare ereditară corespunzătoare a materialului ereditar. ♦
Spec. (
Fon.) Transformare sistematică a unei serii de sunete în altele. ◊
Mutație consonantică (sau
a consoanelor) = transformare a unor consoane oclusive în limbile germanice.
3. (
Jur.) Transmitere a unui bun dintr-o proprietate în alta. – Din
fr. mutation, lat. mutatio.