mutabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUTABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi mutabil. – Din
fr. mutabilité, lat. mutabilitas, -atis.mutabilitate (Dicționar de neologisme, 1986)MUTABILITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este mutabil. ♦ Proprietate a materiei vii de a produce mutații (
2). [Cf. lat.
mutabilitas, fr.
mutabilité].
mutabilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)MUTABILITÁTE s. f. însușirea de a fi mutabil. ◊ proprietate a materiei vii de a produce mutații (3). (< fr.
mutabilité, lat.
mutabilitas)
mutabilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)mutabilitáte f. (lat.
mutabilitas, -átis). Caracteru de a fi mutabil:
mutabilitatea soarteĭ.mutabilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mutabilitáte (rar)
s. f.,
g.-d. art. mutabilitắții