mutacism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUTACÍSM s. n. 1. Refuz deliberat de comunicare în virtutea unei tendințe simulatorii sau datorită atitudinii de supraestimare, opoziționism etc.
2. Pronunțare a unei consoane (mai ales a lui
m, b, p) în locul alteia. – Din
fr. mutacisme.mutacism (Dicționar de neologisme, 1986)MUTACÍSM s.n. Pronunțarea unei consoane (mai ales a lui
m, b, p) în locul alteia. [< fr.
mutacisme].
mutacism (Marele dicționar de neologisme, 2000)MUTACÍSM s. n. 1. refuz deliberat de comunicare, ca urmare a unei tendințe simulatorii sau datorită atitudinii de supraestimare, opoziționism etc. 2. pronunțare a unei consoane (m, b, p) în locul alteia. (< fr.
mutacisme)