muta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUTÁ, mut, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) mișca din locul în care se găsește și a (se) așeza în alt loc; a (se) deplasa; a (se) strămuta, a (se) transfera. ◊
Expr. (
Tranz.;
fam.)
A-i muta (cuiva)
fălcile (sau
căpriorii) = a-i trage (cuiva) o palmă cu putere, a lovi peste obraz. ♦ A (se) transfera dintr-un serviciu în altul.
2. Refl. A se stabili (cu locuința) în alt loc, a-și schimba domiciliul.
3. Tranz. (
Înv. și
pop.) A înlocui, a schimba (cu altceva sau cu altcineva); a modifica, a transforma. ♦ A schimba cursul, direcția. ♦
Expr. A-și muta gândul = a se răzgândi, a renunța.
4. (La jocul de șah) A efectua o mutare. –
Lat. mutare.muta (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mutá (mutát,át), vb. –
1. A deplasa, a mișca din loc. –
2. A schimba casa de locuit. –
3. A schimba destinația, a primi numire în alt loc. –
4. (
Refl.) A se întoarce, a schimba poziția. –
Mr. mut, mutare, megl. mut, mutari. Lat. mūtāre (Pușcariu 1145; Candrea-Dens., 1192; REW 5785),
cf. it. mutare, prov.,
cat.,
sp.,
port. mudar, fr. muer. –
Der. mutăcios, adj. (variabil, schimbător);
mutat, s. n. (schimbare de domiciliu;
înv., locuință, ședere);
mutătoare, s. f. (împărăteasă,
Byronia dioica);
mutător, adj. (schimbător);
strămuta, vb. (a transporta în alt loc, a schimba locul, a deplasa; a schimba; a transpune), cu
pref. stră- (după Candrea, din
lat. vulg. *
extramūtāre, în loc de
transmūtare);
nestrămutat, adj. (neclintit).
muta (Dicționar de argou al limbii române, 2007)muta, mut v. t. (intl.) a ucide, a omorî.
muta (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ŌMUTA, oraș în Japonia (Kyūshū), port la țărmul
G. Ariake al Mării Chinei de Est, la 35 km NV de Kumamoto; 138,6 mii
loc. (2000). Nod feroviar.
Expl. de cărbuni. Oțelării.
Ind. constr. de mașini, chimică, a zincului, cimentului, textilă. Export de cărbune.
muta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mutá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
mútămutà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mutà v.
1. a schimba:
își mută gândul PANN;
2. a (se) transporta dintr´un loc într’altul:
a muta scaunele, s´a mutat dela noi. [Lat. MUTARE].