mustuială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUSTUIÁLĂ, mustuieli, s. f. (
Pop.) Faptul de
a mustui; (
concr.) amestec de must, resturi de boabe și de ciorchini, obținut prin mustuire. –
Mustui +
suf. -eală.mustuială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mustuiálă (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. mustuiélii; pl. mustuiélimustuĭală (Dicționaru limbii românești, 1939)mustuĭálă f., pl.
ĭelĭ. Acțiunea de a mustui. Strugurĭ mustuițĭ.