mustuire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MUSTUÍRE,mustuiri, s. f. Acțiunea de a (se) mustui și rezultatul ei. – V. mustui.
mustuire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !mustuíre (pop.) s. f., g.-d. art. mustuírii; pl. mustuíri